mysite blog

Primul pas spre un Ten Sanatos

Wed, 21 Jul 2010 08:46:00 +0300

Demachierea, mai intai de toate. De ce? Deoarece o data realizata demachierea, porii sunt eliberati iar efectele binefacatoare ale cremelor sau mastilor vor fi sporite. Procesul nu consta doar in indepartarea produselor de make-up ci si in curatarea tenului in profunzime, eliminarea impuritatilor, a prafului si a tuturor celaorlalti factoricare pot actiona negativ asupra pielii.

Incepeti prin a demachia, cu miscari delicate si circulare, mai intai ochii si apoi restul fetei. Nu uitati si de gat si decolteu! Demachierea trebuie realizata zilnic, atat dimineata cat si seara.

Produse care pot fi folosite in acest proces:

Laptele demachiant
Apa demachianta
Emulsia demachianta
Demachiant delicat pentru ochi/buze
Gel spumant/ purificator
Servetele demachiante
Lotiunea tonica
Produse 2 in 1, efectul demachiant fiind completat de efectul tonifiant (contin atat demachinat cat si tonic)

Ce produse alegem pentru demachiere?

Varietatea demachiantelor existente pe piata este mare si alegerea acestuia poate deveni dificila. Ceea ce trebuie retinut e faptul ca demachiantul se alege:

in functie de ten (normal, mixt, sensibil etc), este indicat a se citi cu atentie prospectul pentru a identifica tipul de ten caruia i se adreseaza fiecare demachinat in parte.
de preferintele pe care le avem pentru un anumit tip sau altul de formulare: lapte, emulsie, apa demachianta, servetele demachiante etc.

Pentru persoanele cu ten gras recomandam gelul spumant sau purificator .

Pentru zona delicata din jurul ochilor recomandam produsele speciale si anume, apa demachianta sau demachiantul delicat pentru ochi.

Lotiunea tonica are un rol important in hidratarea tenului, conferind pielii o senzatie placuta de catifelare . Lotiunea tonica vine in completarea actiunii demachiantului, eliminand resturile de machiaj, impuritatile si celulele moarte, purifiind pielea.

Persoanele cu tenul uscat trebuie sa evite lotiunile astringente, care contin alcool si usuca pielea. Ele trebuie sa opteze pentru o loţiune cu proprietati hidratante. Pentru tenul gras sunt indicate lotiunile care controlează excesul de sebum si hidratează in acelasi timp. Pentru doamnele trecute de prima tinerete sunt recomandate lotiunile care actioneaza precum o crema si care ajuta la reducerea ridurilor, contribuind la cresterea nivelului de hidratare a pielii si protejand impotriva radicalilor liberi din atmosfera.

Urmatorul pas al Tenului Sanatos: Peelingul enzimatic

Diferenta dintre Crema antirid si Crema anti-age

Thu, 08 Jul 2010 12:37:00 +0300

La 20 de ani - tenul este intins si catifelat.
La 30 de ani - tesuturile au tendinta de a nu mai retine apa si se deshidrateaza.
La 40 de ani - tenul are tendinta sa se usuce si sa-si piarda din tonicitate.
La 60 de ani - ovalul fetei isi pierde conturul, pentru ca fibrele de colagen si elastina se subtiaza.

In functie de schimbarile acestea din structura dermului se creaza si cele doua tipuri de creme.

Crema antirid previne aparitia ridurilor si atenuarea celor existente prin hidratarea pielii, cresterea elesticitatii, exfolierea celulelor moarte, stimularea regenerarii celulare, protectie UV, ofera luminozitate tenului si e recomandata folosirea ei dupa varsta de 20-25 de ani. (20 de ani in cazul tenurilor foarte uscate).

Crema anti-age e destinata categoriei de varsta peste 40-45 de ani si are pe langa actiunea intens hidratanta si regeneranta (plus tot ce are o crema antirid) o actiune de tratare a ridurilor datorita complexelor enzimatice, substantelor active care stimuleaza producerea fibrelor de colagen si a fibrelor elastice, fibre care sunt responsabile de umplerea "sentuletelor" ridurilor, ridica pielea cazuta facand-o mai tonica si mai elastica.

Puncte forte, puncte slabe in folosirea diferitelor produse de depilare

Wed, 16 Jun 2010 14:33:00 +0300

Exista mai multe metode care au ca rezultat final indepartarea parului nedorit. Pe internet si nu numai se gasesc o multime de articole care dezbat acest subiect. Noi ne propunem sa facem, impreuna cu voi, o lista cu plusuri si minusuri pentru fiecare metoda in parte.

Mai jos gasiti punctele forte si cele slabe cel mai des intalnite si va invitam sa completati lista cu propriile experiente.

Ceara depilatoare“+”

efectul este de durata (pana la 3 saptamani)
ceara poate fi refolosita
firul de par creste mai rar si mai fin , pentru ca este smuls din radacina

Ceara depilatoare“-"

procedura poate fi dureroasa
pot sa apara iritatii locale
timp- este metoda care ia cel mai mult timp pentru a o pune in practica
cea mai costisitoare varianta, in cazul in care se apeleaza la un cabinet de cosmetica

Crema depilatoare “+”

metoda rapida (3 minute)
foarte usor de folosit

Crema depilatoare “-”

efect de scurta durata fata de alte variante (3-4 zile)
pot sa apara iritatii la nivelul pielii

Lama de ras“+”

cea mai simpla, rapida si ieftina metoda

Lama de ras “-“

efect scurt, firul de par va creste foarte repede (folosire zilnica)
apare riscul taieturilor
firul va creste mai des si mai gros

Epilatorul “+”

efect de durata medie (aproximativ 1 saptamana)

Epilatorul “-“

este un procedeu mai dureros
pielea ramane iritata
multe fire de par care raman in piele

Benzile de ceara“+”

mai usor de folosit acasa, fata de ceara clasica
firul de par creste mai rar si mai fin , pentru ca este smuls din radacina

Benzile de ceara“-“

procedura poate fi dureroasa
pot aparea iritatii locale
posibilitatea sa nu smulga toate firele de par, fiind necesare mai multe aplicari sau apelarea la o alta varianta din cele de mai sus

Indiferent de varianta aleasa este indicat sa folositi un gel, balsam dupa depilare pentru calmarea si hidratarea zonei depilate.

Timpul, stilul de viata pe care il avem ne forteaza sa apelam la aproape toate variantele prezentate mai sus de aceea e important sa fim constiente de plusurile si minusurile acestora. Va recomandam totusi sa folositi de fiecare data cand aveti ocazia ceara calda depilatoare, reprezinta cea mai eficienta modalitate de indepartare a parului nedorit.

Ce metode ati incercat si cu ce rezultate?

Argila, pamantul care vindeca

Mon, 26 Apr 2010 14:07:00 +0300

Virtutile miraculoase ale argilei sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri. In Egiptul Antic femeile foloseau mastile cu argila pentru a-si pastra frumusetea pielii. Grecii si romanii cunosteau de asemenea proprietatile antitoxice, antiseptice, antiparazitare, de remineralizare si regenerare ale argilei. Medicul grec Pedakios Dioscorides din Anazamba, cel care l-a insotit pe imparatul Traian in campaniile militare, atribuia argilei o “forta extraordinara”. Mai tarziu,in timpul primului razboi mondial, francezii si rusii au folosit argila pentru tratarea holerei si diareei.

Astazi, dupa ce a fost studiata compozitia sa, increderea popoarelor vechi in puterea vindecatoare a argilei nu mai surpinde pe nimeni. Spre exemplu, argila speciala din muntii Padurea Craiului are in compozitie nu mai putin de 20 de oligoelemente (Fe, Ca, Mg, Cu, Zn, etc.). Argila are sarcina negativa, in timp ce toxinele tind sa aiba sarcina pozitiva, astfel argila actioneaza ca un magnet care atrage elementele toxice (metale grele, pesticide, etc.) din organism. Despre argila, dr. Raymond Dextreit, in carte sa, Argila care vindeca, spunea ca este “inzestrata cu inteligenta naturii, pentru ca se indreapta in locul in care se afla raul”.
Principalele proprietati care recomanda argila ca fiind “pamantul care vindeca” sunt capacitatea de adsorbtie (argila adsoarbe si neutralizeaza toxinele si bacteriile din organism), capacitatea de cicatrizare (argila ajuta la regenerarea pielii, reducand timpul de cicatrizare al plagilor), puterea de remineralizare (mineralele existente in argila pot fi de ajutor in cazul carentelor de minerale), faptul ca este un bun antiseptic (argila este recomandata in tratarea bolilor bacteriene sau virale). Argila are o extraordinara capacitate de stimulare, oligoelementele contribuind la efectul ei echilibrant si stimulator.

Datorita proprietatilor sale, argila este recomandata in tratarea unei palete largi de afectiuni: anemie, astenie, boli ale aparatului digestiv, afectiuni dermatologice (iritatii ale pielii, acnee, urticarie), boli renale (infectii urinare, calculi renali, nisip la rinichi), plagi, boli uro-genitale (afectiuni ale prostatei, tulburari menstruale), ulcere varicoase, probleme cardio-vasculare (adjunvant in tratarea hipertensiunii, probleme de circulatie). Argila este folosita cu succes si in curele de dezintoxicare a organismului.

Argila poate fi utilzata atat pe cale interna (in cure de cate 21 de zile, dupa care se face o pauza de 5-7 zile), cat si pe cale externa (sub forma de cataplasme si comprese). Tratamentul intern poate fi combinat cu tratamentul extern.

Virtutile terapeutice ale argilei o recomanda ca ingredient intr-o serie de produse, de la suplimente alimentare, pana la produse cosmetice sau dermato-cosmetice. Astfel, pe piata pot fi gasite creme, masti pentru fata, unguente sau chiar produse de ingrijrie orala (pasta de dinti, apa de gura) pe baza de argila.

Imbatranirea

Fri, 12 Feb 2010 09:17:00 +0200

Ce este imbatranirea? Cine determina imbatranirea?

La inceput de secol XXI esenta imbatranirii umane continua sa ramana o ecuatie cu multiple necunoscute. Se poate spune cu certitudine ca imbatranirea este un proces universal, general si ireversibil. Nu se poate vorbi insa de un unic punct de plecare al imbatranirii. Procesele imbatranirii trebuie intelese intr-un context amplu de factori si cauze. Se admite ca imbatranirea si durata vietii omului este determinata de:
A. Factori endogeni, de natura genetica, cu o pondere de 65-70%
B. Factori exogeni (fizici, chimici, toxici alimentari, ionizanti) si
C. Factori patologici (infectiosi, neoplazici, autoimuni, degenerativi), B si C reprezentand un total de 30-35%.
Factorii de imbatranire, in functie de natura lor, determina o imbatranire fiziologica, primara - A, care se desfasoara in ritm lent, continuu si extrem de diferentiat la nivel de molecule, celule sau tesuturi, precum si o imbatranire secundara – B (imbatranire accidentala) si C (imbatranire patologica). Imbatranirea secundara, atat cea accidentala, cat si cea patologica se desfasoara in ritm accelerat, suprapunandu-se peste imbatranirea fiziologica si ducand la aparitia decalajelor intre varsta calendaristica si cea biologica.

Ce se intampla cand imbatranim ?

Imbatranirea fiziologica, genetica, se manifesta prin alterarea mesajului genetic in sinteza proteinelor, degenerare celulara si prin modificari ale structurii macromoleculelor proteice extracelulare. Imbatranirea accidentala, prin agresiunea factorilor de mediu si cea patologica se traduc prin modificarea metabolismului precum si a structurii celulelor, tesuturilor si organelor . Toate acestea duc in final la dereglarea functiilor de autoreglare, adaptare si compensare ale organismului, intr-un cuvant, la Imbatranire.

Ce se intampla cu pielea ? Transformari in structura pielii. Aparitia ridurilor.

Imbatranirea fiziologica a pielii debuteaza inca de la 18-20 de ani. Fiind de natura genetica, este necontrolabila. Nu se poate face nimic. Dar se poate ameliora si intarzia imbatranirea secundara. Prin expunerea pielii la soare, vant, poluanti, prin stres, prin alimentatie dezechilibrata, prin fumat, consum de alcool sau boala, pielea poate suferi transformari devastatoare. In plus, catre 50 de ani, se fac simtite tulburari hormonale care actioneaza ca un al treilea factor de imbatranire.
Se stie ca pielea este alcatuiata din trei straturi strans legate intre ele: epiderma, derma si hipoderma. Majoritatea modificarilor se produc in derma, dar se reflecta in epiderma, de care depinde aspectul estetic al pielii.

Epiderma este constituita din cinci feluri de celule diferite, stratificate in cinci paturi, dintre care, stratul corneum are un rol major in protejarea pielii. Acesta alcatuieste o veritabila bariera de protectie impotriva agresiunii mediului, asigura mentinerea hidratarii pielii precum si aspectul ei estetic (supletea si finetea).
In stratul germinativ au loc diviziunile celulare prin care se face inoirea continua a epidermei. Prin multiplicare, migrare spre suprafata si exfoliere, celulele care se nasc aici formeaza celelalte straturi ale epidermei. Pe masura ce imbatranesc, celulele bogate in apa (70%) se aplatizeaza, transformandu-se in cheratinocite cu structura fibroasa (20% apa). Cu varsta, acest proces de inoire incetineste. Daca la 30 de ani regenerarea se face la 18-20 de zile, la 60 de ani ciclul se prelungeste la 25-29 de zile. In acest fel refacerea epidermei diminueaza cu aprox. 50%. Rezultatul este subtierea stratului corneum, urmata de diminuarea factorului natural de hidratare si a protectiei hidrolipidice de suprafata, precum si o scadere a facultatii de cicatrizare a pielii.
In stratul germinativ, printre celulele bazale propriu zise, sunt presarate celulele melanocitare, care produc pigmentul melanina. Acesta asigura bronzarea si protectia pielii impotriva radiatiilor ultraviolete. Imbatranirea fiziologica determina imputinarea melanocitelor si scaderea protectiei pielii. Apar hiper-pigmentari locale cunoscute ca pete de batranete.

Derma este structura de rezistenta a pielii, formata din tesut conjunctiv, vase de sange si limfatice si ramificatii nervoase. Aici se dezvolta foliculii pilo-sebacei si glandele sudorale. Celulele vii ale dermei sunt fibroblastii a caror regenerare este foarte importanta pentru mentinerea tineretii pielii. Derma contine fibre conjunctive, elastice si colagenice, care fac pielea supla si elastica. Continutul in colagen al pielii este de 30-60%, in timp ce elastina atinge doar 1-5%. Spatiul dintre fibre este umplut de substanta fundamentala, constituita din acid hialuronic, mucopolizaharide si proteina. Acest gel inmagazineaza 60% lichid, fiind adevaratul rezervor de apa al pielii. Cu varsta, alterarea mesajului genetic si dereglarile metabolice si hormonale determina modificari in structura substantei fundamentale si a fibrelor de elastina si colagen. Fibrele, reunite in fascicole cu dispozitie paralela, reticuleaza, dispunandu-se tridimensional.
Structurile tridimensionale ale fibrelor castiga teren in detrimentul substantei fundamentale care se dezorganizeaza. Imputinindu-se, fibrele elastice nu isi mai indeplinesc rolul de resort care mentine pielea intinsa. Pielea, pierzandu-si suportul, devine din ce in ce mai moale si mai flasca. Elasticitatea si tonusul pielii diminueaza si aceasta se supune tot mai mult legii gravitatiei.

Hipoderma, stratul profund al pielii, are o structura fibrilara mai putin densa, sub forma de retea, in ochiurile careia se gaseste grasime. Prin constitutia ei, hipoderma amortizeaza traumatismele si mobilitatea pielii pe tesuturile tari mai profunde, muschi si oase. Tulburarile in metabolismul hidrolipidic produc modificari si la acest nivel, pielea devenind mai mobila, mai sensibila la contractiile musculare si mai vulnerabila la formarea ridurilor.
Procesul de imbatranire se reflecta si la nivelul anexelor pielii, glandele sebacee si sudoripare. Dintre acestea, glandele sebacee sunt in mod special importante pentru buna functionare a pielii. Ele secreta sebumul care formeaza pelicula lipidica de protectie. Secretia de sebum creste din copilarie pana la varsta adulta si scade la batranete. Scaderea secretiei de sebum cu varsta diminueaza protectia pielii, care se rideaza mai usor. De acest inconvenient nu este scutit nici chiar tenul gras, care poate deveni normal in jurul varstei de 50 de ani.
Concluzionand se poate spune ca imbatranirea programata genetic duce la modificari morfologice, care schimba radical aspectul pielii (riduri, pete pigmentare, barbie dubla, etc.). Imbatranirea fiziologica se accentueaza prin suprapunerea celei secundare.
Cat priveste metodele de combatere si ameliorare a semnelor de imbatranire a pielii, acestea vor face subiectul unor articole viitoare.