Meniu companie

Îmbătrânirea

La inceput de secol XXI esenta imbatranirii umane continua sa ramana o ecuatie cu multiple necunoscute. Se poate spune cu certitudine ca imbatranirea este un proces universal, general si ireversibil. Nu se poate vorbi insa de un unic punct de plecare al imbatranirii. Procesele imbatranirii trebuie intelese intr-un context amplu de factori si cauze.

Se admite ca imbatranirea si durata vietii omului este determinata de:
A. Factori endogeni, de natura genetica, cu o pondere de 65-70%
B. Factori exogeni (fizici, chimici, toxici alimentari, ionizanti) si
C. Factori patologici (infectiosi, neoplazici, autoimuni, degenerativi), B si C reprezentand un total de 30-35%.

Factorii de imbatranire, in functie de natura lor, determina o imbatranire fiziologica, primara – A, care se desfasoara in ritm lent, continuu si extrem de diferentiat la nivel de molecule, celule sau tesuturi, precum si o imbatranire secundara – B (imbatranire accidentala) si C (imbatranire patologica). Imbatranirea secundara, atat cea accidentala, cat si cea patologica se desfasoara in ritm accelerat, suprapunandu-se peste imbatranirea fiziologica si ducand la aparitia decalajelor intre varsta calendaristica si cea biologica.


Ce se intampla cand îmbătrânim ?

Îmbătrânirea fiziologică, genetică, se manifestă prin alterarea mesajului genetic in sinteza proteinelor, degenerare celulara si prin modificari ale structurii macromoleculelor proteice extracelulare. Imbatranirea accidentala, prin agresiunea factorilor de mediu si cea patologica se traduc prin modificarea metabolismului precum si a structurii celulelor, tesuturilor si organelor . Toate acestea duc in final la dereglarea functiilor de autoreglare, adaptare si compensare ale organismului, intr-un cuvant, la Imbatranire.


Ce se intampla cu pielea ? Transformari in structura pielii. Aparitia ridurilor.

Imbatranirea fiziologica a pielii debuteaza inca de la 18-20 de ani. Fiind de natura genetica, este necontrolabila. Nu se poate face nimic. Dar se poate ameliora si intarzia imbatranirea secundara. Prin expunerea pielii la soare, vant, poluanti, prin stres, prin alimentatie dezechilibrata, prin fumat, consum de alcool sau boala, pielea poate suferi transformari devastatoare. In plus, catre 50 de ani, se fac simtite tulburari hormonale care actioneaza ca un al treilea factor de imbatranire.
Se stie ca pielea este alcatuiata din trei straturi strans legate intre ele: epiderma, derma si hipoderma. Majoritatea modificarilor se produc in derma, dar se reflecta in epiderma, de care depinde aspectul estetic al pielii.

Epiderma este constituita din cinci feluri de celule diferite, stratificate in cinci paturi, dintre care, stratul corneum are un rol major in protejarea pielii. Acesta alcatuieste o veritabila bariera de protectie impotriva agresiunii mediului, asigura mentinerea hidratarii pielii precum si aspectul ei estetic (supletea si finetea).
In stratul germinativ au loc diviziunile celulare prin care se face inoirea continua a epidermei. Prin multiplicare, migrare spre suprafata si exfoliere, celulele care se nasc aici formeaza celelalte straturi ale epidermei. Pe masura ce imbatranesc, celulele bogate in apa (70%) se aplatizeaza, transformandu-se in cheratinocite cu structura fibroasa (20% apa). Cu varsta, acest proces de inoire incetineste. Daca la 30 de ani regenerarea se face la 18-20 de zile, la 60 de ani ciclul se prelungeste la 25-29 de zile. In acest fel refacerea epidermei diminueaza cu aprox. 50%. Rezultatul este subtierea stratului corneum, urmata de diminuarea factorului natural de hidratare si a protectiei hidrolipidice de suprafata, precum si o scadere a facultatii de cicatrizare a pielii.
In stratul germinativ, printre celulele bazale propriu zise, sunt presarate celulele melanocitare, care produc pigmentul melanina. Acesta asigura bronzarea si protectia pielii impotriva radiatiilor ultraviolete. Imbatranirea fiziologica determina imputinarea melanocitelor si scaderea protectiei pielii. Apar hiper-pigmentari locale cunoscute ca pete de batranete.

Derma este structura de rezistenta a pielii, formata din tesut conjunctiv, vase de sange si limfatice si ramificatii nervoase. Aici se dezvolta foliculii pilo-sebacei si glandele sudorale. Celulele vii ale dermei sunt fibroblastii a caror regenerare este foarte importanta pentru mentinerea tineretii pielii. Derma contine fibre conjunctive, elastice si colagenice, care fac pielea supla si elastica. Continutul in colagen al pielii este de 30-60%, in timp ce elastina atinge doar 1-5%. Spatiul dintre fibre este umplut de substanta fundamentala, constituita din acid hialuronic, mucopolizaharide si proteina. Acest gel inmagazineaza 60% lichid, fiind adevaratul rezervor de apa al pielii. Cu varsta, alterarea mesajului genetic si dereglarile metabolice si hormonale determina modificari in structura substantei fundamentale si a fibrelor de elastina si colagen. Fibrele, reunite in fascicole cu dispozitie paralela, reticuleaza, dispunandu-se tridimensional.

Structurile tridimensionale ale fibrelor castiga teren in detrimentul substantei fundamentale care se dezorganizeaza. Imputinindu-se, fibrele elastice nu isi mai indeplinesc rolul de resort care mentine pielea intinsa. Pielea, pierzandu-si suportul, devine din ce in ce mai moale si mai flasca. Elasticitatea si tonusul pielii diminueaza si aceasta se supune tot mai mult legii gravitatiei.

Hipoderma,
stratul profund al pielii, are o structura fibrilara mai putin densa, sub forma de retea, in ochiurile careia se gaseste grasime. Prin constitutia ei, hipoderma amortizeaza traumatismele si mobilitatea pielii pe tesuturile tari mai profunde, muschi si oase. Tulburarile in metabolismul hidrolipidic produc modificari si la acest nivel, pielea devenind mai mobila, mai sensibila la contractiile musculare si mai vulnerabila la formarea ridurilor.
Procesul de imbatranire se reflecta si la nivelul anexelor pielii, glandele sebacee si sudoripare. Dintre acestea, glandele sebacee sunt in mod special importante pentru buna functionare a pielii. Ele secreta sebumul care formeaza pelicula lipidica de protectie. Secretia de sebum creste din copilarie pana la varsta adulta si scade la batranete. Scaderea secretiei de sebum cu varsta diminueaza protectia pielii, care se rideaza mai usor. De acest inconvenient nu este scutit nici chiar tenul gras, care poate deveni normal in jurul varstei de 50 de ani.

Concluzionand se poate spune ca imbatranirea programata genetic duce la modificari morfologice, care schimba radical aspectul pielii (riduri, pete pigmentare, barbie dubla, etc.). Imbatranirea fiziologica se accentueaza prin suprapunerea celei secundare.

Inapoi la lista de articole

Cuprins